Despre curs

„Mă simt ca și cum nu sunt eu.” „Parcă trăiesc într-un vis.” „Știu că este real… dar nu mai simt că este real.”

Tulburarea de Depersonalizare/Derealizare nu este psihoză. Nu este pierdere a contactului cu realitatea. Este o experiență profundă de detașare — de sine sau de mediul înconjurător — în care testarea realității rămâne intactă.

Persoana știe că percepția este modificată. Și tocmai această conștientizare poate amplifica anxietatea.

Acest curs te introduce în arhitectura clinică a Tulburării de Depersonalizare/Derealizare, conform DSM, și te ajută să înțelegi:

  • diferența dintre experiențele tranzitorii de derealizare (normale în stres intens) și tulburarea propriu-zisă;
  • mecanismele disociative care apar ca răspuns la traumă, anxietate sau suprastimulare emoțională;
  • impactul funcțional și suferința asociată acestei experiențe aparent „invizibile”.
Arată mai multe

Ce vei învăța?

  • Să aplici riguros criteriile DSM-5-TR, înțelegând diferența dintre experiențele tranzitorii de derealizare și tulburarea persistentă.
  • Să diferențiezi depersonalizarea și derealizarea de psihoză, prin analiza insight-ului și a testării realității.
  • Să identifici mecanismele disociative implicate, inclusiv rolul stresului, traumei și anxietății în declanșarea simptomelor.
  • Să înțelegi experiența subiectivă a pacientului, inclusiv senzația de detașare de sine, de corp sau de mediul înconjurător.
  • Să realizezi diagnosticul diferențial față de tulburarea de panică, tulburările depresive severe, intoxicațiile, tulburările neurologice și alte tulburări disociative.
  • Să recunoști comorbiditățile frecvente, precum anxietatea, depresia și PTSD.
  • Să interpretezi consecințele funcționale, inclusiv afectarea concentrării, a relațiilor și a sentimentului de continuitate a sinelui.
  • Să eviți greșelile frecvente în evaluare, precum confundarea disocierii cu simptome psihotice sau minimalizarea suferinței pacientului.
  • Să construiești o conceptualizare clinică integrativă, care leagă hiperactivarea emoțională, mecanismele de protecție și fragmentarea experienței.
  • Să privești disocierea ca pe un mecanism de apărare adaptativ care a devenit persistent, și nu ca pe o pierdere a realității.

Conținut curs

Introducere

Criterii de Diagnostic

Prevalența, Debutul și Evoluția

Factori de Risc și Prognostic

Diagnostic Diferențial și Comorbidități